Un colt de iarna

Vreau un loc, sa uit de tot. Vreau un munte cu zapada, vreau un semineu in care-mi canta lemnele arzand, vreau caldura, vreau o canapea moale, muzica-n surdina, o carte buna, un pahar de vin dulce. Am sa refuz orice fel de interactiune cu lumea de afara, am sa-mi uit telefonul undeva in zgomotul orasului si-am sa-mi iau laptopul cu mine doar pentru filme. Nu vreau sa a mai aud de deadline-uri, nu vreau sa imi amintesc nimic si nu vreau sa fiu chemata nicaieri. Vreau sa nu fie nevoie de mine o perioada, vreau sa se uite de mine, vreau sa uit de voi…dar nu de tot. Vreau o pauza de la toate activitatile, vreau sa amortesc si sa ma bucur de ninsoare si de foc.

Siguranta, caldura, simplitate, dragoste si liniste. Nu vreau nimic in plus, nimic in minus, orice ar presupune aceste plus-minusuri.

Si-am sa-mi insir sentimentele pe-o foaie ingalbenita, si-am sa-mi scriu gandurile in cenusa, si-am sa m-ascund prin asternuturi, si-am sa-mi trezesc simtirile din amorteala si-am sa le imprastiu in zapada. Am sa ies afara si-am sa desenez pe geamurile inghetate, si-am sa topesc turturii cu respiratia mea. Va fi cald, la multe grade-n minus.

Vreau si cred si am sa ma asigur ca-mi voi picta acest tablou cel putin o data. Stiu ca-n mijlocul iernii, pe timp de ger imi va fi bine, chiar daca iarna parca nu se mai termina, desi ai tinde sa-mi spui ca ma-nsel.

 

 

One thought on “Un colt de iarna

  1. Chiar ai reusit sa ma trimiti in copilarie, cand nu puteam sa dorm un minut in noaptea primei ninsori, mi-e dor de munte, mi-e dor de copilarie, mi-e dor de Azuga, locul meu de suflet….

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *