O altfel de seara

E o noapte placuta, insa lipsesc stelele din peisaj. Aseara le aveam pe toate, insa lipsea starea de spirit.

Un colt al balconului camerei mele, niscaiva muzica de fundal, un pahar de sampanie in dreapta si o priveliste cel putin asemanatoare cu cea pe care o prefer  din Clujul asta mare, ma face sa nu vreau sa-mi parasesc prea repede locul confortabil pe care mi l-am creat in coltul meu de balcon. E placut sa simt o parte din oras asa cum e el cu adevarat: incepand cu latratul cainilor, niste zgomote de masini din strazile circulate de departe, cand si cand cate un vecin care-si parcheaza masina si lumineaza toata strada cu farurile. Mi-am dat seama in ultima perioada ca viata e ceva mai mult decat o lupta continua, e un dar de care ar trebui sa profit si sa fiu mai indulgenta cu mine insami. Am realizat ca orgoliul nu e intotdeauna foarte de ajutor si ca uneori e mai bine sa incerci sa faci lucrurile asa cum simti, pentru ca viata nu asteapta dupa tine. Am inceput sa-mi schimb putin prioritatile, dar intr-o masura rezonabila si sa profit mai mult de timpul meu, sa fac in asa fel incat sa ma bucur de o dimineata cu soare sau de o seara ca asta. Munca, stresul si indatoririle pentru facultate sau alte proiecte trebuie controlate in masura in care sa reusesti sa te simti bine tu cu tine. In momentul in care simti ca ai nevoie de o pauza, ia-ti o pauza si ramai cu gandurile tale, bucura-te de zgomotul orasului si savureaza linistea pe care ti-o ofera gratuit.Nu incerca sa strici totul cu un zgomot inutil, care in final te surmeneaza si-ti cumpara un alt fel de bucurii. Ar trebui sa incercam mai mult sa luam fericirea gratuita asa cum este ea si sa ne oprim din fuga de a o cumpara.

Uneori, cand te opresti din maratonul asta continuu pe care fiecare ni-l cream din dorinta asta arzatoare de a ne construi asa-zisul confort si asa-zisa multumire spirituala pe care nu o mai diferentiem prea tare de materie, realizam ca lucrurile care vin in ambalaje simple, gratuite, sunt mult mai de prêt decat cel mai slefuit dintre diamante cu un prêt de zeci de mii de lire atasat si pentru care ne zbatem ani la rand, uitand in final de noi.

E pentru prima data de cand m-am mutat in acest nou apartament cand vad un avion care aterizeaza atat de aproape si nu doar niste lumini si un zgomot. Ii disting forma si mi se pare un intreg spectacol traseul sau atat de simplu si banal, ori poate atat de obositor pentru pasagerii sai.  Privesc luminile din departare care se misca si nu vreau sa-mi iau ochii de la ele. Pana acum nu m-am considerat neaparat norocoasa ca port ochelari, insa cei care nu au nevoie, nu stiu ce spectacol minunat pierd si cat de frumos se vede totul fara ochelari, cat de spectaculos e jocl lor continuu si putin difuz. Bateria telefonului a cedat si ea in timpul unei convorbiri. Imi pare rau, dar nu-mi stric momentul pentru a ma ridica sa-l pun la incarcat. Internetul s-a oprit si el. Probabil nu mai prind semnal de la wireless, insa cred ca asta-i partea si mai buna din seara asta. Conectarea asta cu exteriorul, usurinta contactului cu ceilalti e mai nou o boala cronica, e  ceva de care nu ma pot desprinde decat in momentele in care nu am de ales. Acum ma bucur ca a venit totul de la sine, ma bucur ca imi e inchisa camera cu cheia si ca nimeni nu imi deranjeaza starea asta de care aveam nevoie de atata timp. Nu-mi fac griji si stiu ca exista rezolvari la toate in lumea asta, asa ca-mi iau pauza asta de care sa ma bucur doar eu si singurul meu pahar de sampanie. E un semn ca pentru seara asta mi-a ramas doar unul, pentru ca oricum celalalt ramanea in cutia sa nefolosit si lipsea din peisaj si pionul care ar fi trebuit sa il ciocneasca pe al meu.

Mi-e dor de Paris acum, mai mult ca niciodata, dar mi-am creat ambianta care-l inlocuieste. Mi-e pofta sa scriu, si-am scris fara sa ma mai gandesc ce ai putea sa-mi spui maine. Te-as ruga totusi sa nu-mi mai ceri explicatii si sa fii linistit in ceea ce ma priveste (ma refer la tine cititorule, din orice colt al lumii ai citi si oricum te-ai intitula) ca sunt mai bine ca niciodata si ma bucur deinterpretii mei francezi si italieni pe care mi i-am pus in playlist. Noapte! Si sper sa-ti fie buna 🙂

 

One thought on “O altfel de seara

  1. Pingback: polimedia.us/fain

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *