La semafor

Nu-ti cer sa ma cauti. Nu-ti cer sa ma gasesti. Nu vreau sa vii azi sau maine, la fel cum nu mi-am dorit nici ieri. Nu-mi spune, nu-mi scrie, nu ma asculta, minte-ma, uita-ma, pleaca si nu te intoarce. Alunga-ma daca imi pierd pasii spre tine, nu ma privi in ochi si intoarce-mi spatele. Nu te vreau cum nu te-am vrut.

Ai inceput cu o pana, pana am ramas fara aripi. Nu mai poti sa-mi iei nimic, nici n-ai mai avea ce. Nu-mi spune ca iti pare rau si ramai in lumea ta, departe de a mea, fara nici-un giratoriu sau o intersectie. Alege intotdeauna ruta ocolitoare, eu voi ramane in centru. Imi place viata urbana, poate asta mi-e motivul. Ascunde-te si uita-te ascuns, simte-te bine si nu-ncerca sa m-amagesti cu vorbe. Vorbele nu-mi cresc aripile la loc, nu te fac zmeu ca sa te inalt in vazduh, asa ca tine-le pentru tine, sadeste-le-n gradina, poate vor creste si in felul acesta se va materializa o parte concreta a consumului tau de energie. As stii ca n-au fost in zadar.

Si ce daca mi-ai adunat penele? Si ce daca-s toate la tine. Stii ceva? Nu-i chiar asa. Mai am vreo doua in sertar, prima si ultima, iar perna ta e incompleta. Crezi ca va fi la fel daca aduci lipiciul? Ce lipici o fi ala care sa ascunda urmele? Inca nu s-a inventat, asa ca nu-ncerca sa-l inventezi, pentru ca stim cu totii ca nu esti chiar atat de talentat. De ce sa le lipesti si sa-mi ramana urme? Arunca-le. Eu le pastrez pe-ale mele doua si-mi ajung, pentru ca stiu “c-a fost odata…”, asa ca in poveste. Si cand deschid sertarul, stiu ca atunci puteam zbura. Am dovada si mi-e suficient. Nu, nu mai vreau sa-ncerc sa zbor. N-as mai avea cum si chiar daca mi-ai garanta ca printr-un miracol mi-as recapata aripile asa cum au fost odata, n-as mai indrazni. N-as mai indrazni, pentru ca stiu cum e sa cazi in gol, dintr-o greseala. De ce sa te privesc de sus, cand pot sa-ti vorbesc de la aceeasi cota de nivel, cu picioarele bine-nfipte-n sol si cu siguranta ca n-am cum sa mai cad? Ei bine…asta nu inseamna ca se exclud capcanele sau prapastiile, insa…riscul e mai mic, raman in oras sa dau de gropi. Gropile se astupa repede si nici ca se ┬ámai simt, atat de obisnuiti sunt toti cu ele. Azi una, maine alta, poimaine se repara strazile si toata lumea a uitat: totu-i foarte simplu. Ar trebui sa-ncerci. Ne vedem la semafor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *