Despre oameni – despre mine

Sunt atat de multi oameni care intra in viata ta, fara ca macar sa ii observi, fara sa intorci capul spre ei si sa ii consideri din start ca nefiind “compatibili” cu tine sau cu stilul tau de viata, sau chair sa ii desconsideri, insa daca stai putin sa analizezi situatia, daca ai putina rabdare si un dram de dorinta de a-i asculta, iti vei da seama care-ti sunt greselile. Sunt acei oameni care nu cer nimic in schimb, insa ofera mai mult decat cred ca sunt in stare sa o faca, ba chiar in mod inconstient, isi pun amprenta asupra vietii tale, iar tu, la fel de incosntient, te mulezi pe anumite idei pe care te miri de unde ti-au venit si le urmezi convins fiind ca au fost ale tale dintotdeauna, cerand revoltat drepturi de autor atunci cand le vezi preluate.

Ei bine, pe de alta parte sunt si ceilalti, ceilalti pe care ii accepti constient in viata ta, ti-i doresti acolo pentru mult timp, ii cunosti, ii intelegi, iei ce e mai bun din fiecare, dar la un moment dat ajungi sa realizezi ca nu ei sunt cei de care aveai nevoie, ca desi amprenta lor e deja vizibila asupra personalitatii tale atunci cand te privesti in oglinda, nu esti multumit de ceea ce vezi si te intorci de la superficialitate la lucruri simple, dar mult mai incarcate de stari de spirit libere, deschise si conversatii dincolo de aprecieri si materie.

Revenind la prima categorie, am avut si eu momentele mele de “stat pe ganduri” pe timp de sesiune si mi-am dat seama ca cea de la biroul asta, cea care scrie, e o alta decat cea care a scris cu mult timp in urma pe acelasi blog, care-i poarta numele. Si mi-am mai dat seama ca in ciuda faptului ca nu mi-am asternut literele aici, iar poate voi ati crezut ca sunt inactiva, ca nu-mi mai pasa, am fost foarte activa, dar in mintea mea. Am scris zeci de posturi, dar toate fictiv, de cele mai multe ori inainte de culcare. Au fost dati in care am deschis fereastra de postare, am scris 2 randuri si am inchis-o. M-am saturat de intrebari, mi-era teama sa nu fiu judecata, poate uneori, frica de a-mi asuma gandurile a fost mai puternica si de fiecare data am renuntat la tastarea literelor si m-am multumit cu propriile-mi sfaturi, fara a le mai impartasi cu voi. Nu stiu daca a fost neaparat o decizie inteleapta, cert e ca cea din fata dumneavoastra, mai exact cea din spatele monitorului e o ea careia nu-i mai pasa atat de mult de anumite aspecte, insa la unele tine cu o tarie de fier. A devenit rece, indiferenta, acolo fizic, dar cu totul in alte dimensiuni atunci cand ii comunici ceva. Ii pasa, dar ii pasa doar de ea si de foarte putinele persoane care conteaza, care se imputineaza pe zi ce trece. Are altfel de activitati, se gandeste mai mult, incearca sa ia deciziile cele mai bune, deciziile corecte si se straduie sa accepte absolut orice tipologie umana, ferindu-se sa judece, mai degraba oferind argumente oricarui gest care in fond pare irational. Nu-i pasa atat de mult de ce ti se intampla, iar daca are vreo curiozitate, si-o satisface singura, fara a impartasi neaparat experienta in sine. De multe ori uita sa povesteasca anumite lucruri, omite informatii care nu o privesc si nu o intereseaza deloc viata personala a fiecarui individ in parte, atata timp cat nu intra in conflict cu a sa. Nu stiu de ce, unde si cum s-a produs schimbarea….am o idee vaga, dar nu vreau sa o desconspir aici, poate pentru ca sunt in starea de negare si refuz sa vad factorii care m-au adus aici, stiu doar ca de o vreme fac doar ce vreau sa fac cu adevarat si ma gandesc intai de toate la mine si mai apoi daca te afecteaza cu ceva. Sincer? De multe ori nu-mi pasa daca te afecteaza sau nu, atata vreme cat am parte de starile mele de fericire, fie ele si de scurta durata.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *