Buna dimineata! Da, stiu ca e deja ora amiezii…dar era un buna dimineata figurat, pentru ca mi-ai dovedit ca dormi cam mult si cam profund. Am incercat sa te scutur, sa-ti aduc micul dejun, sa-ti cant, dar tu nu faceai altceva decat sa deschizi ochii si sa ma imbratisezi, dar cadeai rapid la datorie si-ti continuai visele. Si atunci m-am hotarat sa imi scot creioanele din sertar si sa-mi desenez si eu lumea. In lumea mea e soare, am cerul albastru, o mare linistita, orizontul aramiu pe inserate, liliac, frezii si bujori in gradina casei mele cu hamac si multe carti. Tu nu esti…am incercat sa te trezesc, dar esti cu treaba prin vise, iar in al meu n-ai mai ajuns, iar eu deja am adormit si nu mai are cine sa-ti deschida. Eram prea obosita, nu aveam timp, iar tu nu aveai alarma setata ca sa stiu macar cata rabdare sa mai adun.

Si am decis sa-mi iau alte indatoriri, sa-mi umplu ziua cu activitati, nu cu ganduri si intrebari. Si m-am asezat la masa de lucru si am ales culoarea verde si-am inceput sa desenez un camp deschis. Am ramas acolo, iar seara mi-am gasit stelele la locul lor. Si-am stat si le-am invatat denumirile si le-am redenumit dupa voia mea si le-am adunat si apoi le-am imprastiat din nou pe cer in alta ordine si m-am chinuit sa le regasesc, sa le rearanjez si intr-un tarziu pe la finalul jocului, am cazut la datorie. Si atunci m-am trezit langa tine, imi zambeai si-mi ofereai o cafea si-o floare. Si era dimineata, iar eu eram in intarziere. Si-am lasat floarea pe pat si ceasca de cafea pe noptiera, mi-am luat hainele din sifonier si am fugit. Te-am uitat in bucatarie si n-am mai intrat sa-ti multumesc, iar dupa o zi lunga, cand m-am intors acasa, floarea era la locul ei, pe perna ta, acolo unde o lasasem. Parfumul tau disparuse, iar floarea nu se mai zbatea pentru viata ei de o vreme. Zacea inerta si uscata in locul tau. Cafeaua nu  mai semana a cafea si am aruncat-o in chiuveta, de unde am constatat ca-ti disparuse si periuta de dinti. Dar oare a fost acolo vreodata? Vroiam sa revin la culorile mele, dar cand am deschis cutia, setul era incomplet. Imi lipsea rosul, dar cand am intors privirea, biletul de pe perna mea era mazgalit cu cateva cuvinte, iar langa imi era creionul. L-am luat, suparata ca-i era tocit varful, l-am ascutit si mi-am continuat desenele ce le abandonasem cand mi-am inceput ziua.