6 iunie 2009

Si desi…

 

Si desi stia ca o sa doara, desi incepuse sa o simta, se lasa sfasiat, fara sa priveasca inapoi, fara sa prinda macar un deget din cele cinci ale unei maini care-i fusese intinsa.

Si desi durerea nu reusea inca sa fie mai presus de cuvinte si priviri fulgeratoare, stia ca va veni si acel moment…dar cu toate astea, a preferat sa priveasca in gol si sa mearga mai departe.

Si desi lacrimile nu doreau sa impresioneze, se rostogoleau pe obraji fara sa mai poata fi controlate, spre nemultumirea proprietarilor, spre dezgustul privitorilor,  poate.

Si desi mai aveau atat de multe sa-si spuna, au tacut si si-au luat ramas bun.

Si desi stiau ca nu va mai fi nimic la fel, ceva i-a impiedicat sa isi puna regretele pe tava. Fiecare privea intr-o noua directie, sperand ca asa cum la finalul fiecarei piese de teatru se trage cortina, iar spectatorii pleaca multumiti, aceeasi cortina ii va salva de ochii multimii, insa spectatorii priveau multumiti de prestatie pana la finalul acesteia.

Si desi telefonul a incetat sa sune, era privit cu interes la fel de des… poate chiar mai des,in speranta ca vor veni vesti de la acel numar, atat de des utilizat in ultimele luni. Dar nu veneau.

Si desi isi dorise sa se trezeasca intr-o dimineata si sa constate un vis urat, acum isi dorea sa doarma mai mult, sa traiasca in fiecare vis pe care il avea, pentru ca era inclus in toate, seara de seara.

Si desi isi dorea sa uite, ii intrase prea mult in viata, in suflet, ca sa mai poata fi detasata… fiecare loc,lucru,melodie avea ceva de spus pentru ei. De la cheile de la casa, pana la parfumul de dimineata, de la piesa de la radio, pana la locurile unde-si petrecusera atatea momente frumoase impreuna… Si desi zambea mai rar, doar atunci cand pozele vorbeau pentru ei, ori atunci cand simtea ca trebuie sa fie un actor in timpul serviciului…

Si desi parea sa nu ii pese, nu putea sa stearga cu buretele tot ce a fost frumos, nu putea sa arunce intr-un colt al inimii atatea clipe si sa le uite undeva acolo, sa se puna praful si sa uite pana sa il si stearga… Trezirea la realitate a fost brusca…a lasat urme si a reusit sa alunge copiii din noi, sa scoata la lumina adultii incoerenti si fara justificari. De ce sa isi doreasca atat de tare sa continuie cu atatea regrete si cu atat de multe cuvinte nerostite, cand totul putea sa fie atat de usor?

Si desi nimic nu era complicat, le placea sa complice lucrurile si sa incalceasca mereau sfoara… Acum… de la atata “incalceala”, au reusit sa o innoade de tot, fara sa se chinuie si fara sa-si dea seama cum au ajuns in situatia asta. E usor sa faci un nod, e si mai usor sa-l intaresti, dar e atat de greu sa mai intinzi sfoara dupa asta si dureaza prea mult,  mai ales cand timpul nu e in favoarea ta…

Si desi nu-i optimist, e vorba despre un el, o ea si niste ei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *