Azi, am sa vi-l infatisez, asa cum multi dintre voi nu il stiti, pe Vlad Chichisan, omul cu ideea de Ilariant.ro (asa cum multi dintre voi stiti).

– uite-asa era el mic si nici ca-i pasa ca o sa creasca mare intr-o zi

Omul asta, e de departe persoana cu cele mai seci glume pe care le cunosc si-ti taie macaroana cand ti-e lumea mai draga. Si tocmai de aia ne plac glumele lui, ca-s seci, bune si facute cu cap. I-am zis in multe feluri de-a lungul vremii si intotdeauna ma certa ca nu-i ziceam Sid, asa cum il stia lumea la vremea respectiva.

Asadar, Sid al nostru, pe care acum il stiti doar de Vlad – creatorul, e un baiat tare interesant. Il stiu din vedere de prin generala, unde il vedeam numa cand intra sau iesea din calsa. Da’ intra si iesea mereu cu aceeasi viteza calma si insotit mereu de acelasi coleg, fara graba, de parca-si calcula toti pasii si stia cand si cum sa ajunga la sala de clasa la fix. Nu l-am vazut vreodata fugind pe corridor, urland sau facand tot felul de prostii caracteristice varstei. Nu! El mergea calm si serios de fiecare data. Cel putin asa il vedeam eu cand ne mai intersectam pe coridor, pentru ca aveam clasele la acelasi etaj.

Am ajuns si in liceu si nu mai stiam nimic despre el. Am aflat pe parcurs ca e elev la Colegiul Tehnic, cand am mers pe acolo si l-am recrutat in ceva program pentru tineri, unde promovam si noi ca si alte sute de liceeni, ideea ca “Drogurile Ucid”. Intotdeauna a fost interesat de activitati din astea extrascolare, mult mai mult decat de alea obligatorii de la scoala. Tocmai de aceea, dupa un an de studiat la Colegiul Tehnic, unde a ajuns “din pură prostie, am avut un fix să mă duc acolo”, s-a transferat la Colegiul National “Silvania”, unde invatam si eu, iar de aici incolo e istorie. A venit aici pentru ca se simtea mai aproape de lumea lui, de prieteni si de ceea ce putea sa faca alaturi de ei. Intotdeauna a avut incredere in ce poate sa faca prin fortele proprii si constienta ca singurul impediment in implinirea visurilor nu e altul decat lenea, pe care si-a infruntat-o in cele din urma. Tangentele noastre au crescut la numar, am avut ocazia sa si lucram impreuna anii astia, dar sa si petrecem in egala masura. In timpul liceului, prietenii comuni ne-au apropiat.

Nu-i placea mare lucru din ce se intampla pe la liceu in afara de pauze, tocmai de aceea in materie de absente era in top 10 pe liceu. Imi amintesc ca de cate ori mergeam la cafea, Vlad era omniprezent in cafeneaua in care mergea jumatate de liceu la cafea. Isi lua scutiri cate o saptamana, iar in saptamana aia il gaseai zi de zi de dimineata pana pe la 14:00 acolo, cand oficial se terminau orele si putea sa “se intoarca acasa de la scoala”. De multe ori il prindeam singur la masa, cu un ziar in fata si ne pierdeam la povesti, dar intotdeauna se umplea repede masa si nimeream de fiecare data cu alte si alte personae. In momentele cand stateam noi doi asa la povesti, l-am descoperit asa cum e el cu adevarat. Un om foarte ambitios, sigur pe el, care stia cu precizie ce vrea sa faca in viata si unde vrea sa ajunga. Pe vremea aia vroiam amandoi sa mergem la Bucuresti: el pentru ca doar acolo putea sa studieze la publicitate, insa de fiecare data cand il intrebam daca s-a apucat sa invete pt admitere, imi spunea “am vreme”. In cele din urma, am ajuns amandoi la Cluj (intre timp s-a infiintat sectia de Publicitate si aici) si bine ca s-a intamplat asa. Nu-i placea sa stea degeaba si de cand il stiu si-a cautat independenta. Uite asa, acum vreo doua veri, daca nu ma insel si-a luat si primul job de vara, pentru ca-i place sa se descurce singur. Cand incepe ceva, e extrem de serios si riguros in ceea ce face, indiferent de domeniu.

Mi-l amintesc mereu cu lucrul lui pentru diferite site-uri (intr-o vreme castiga destul de bine din chestia asta), cu pasiunea pentru blogging si cu tentativele esuate de-a se tine de treaba. Acum, a reusit cu adevarat si o face foarte bine pe www.vlad.ilariant.ro. Daca e sa ma gandesc la cineva care mereu are cate ceva de corectat, de spus, de comentat, asta-i omu’ care ma streseaza de cand ma stie si-i singuru care-mi spune “Law” din “prima primuta zi din care te-am cunsocut”. E omul care are o placere pura din a ma contrazice si cand e sa cadem de comun accord asupra unei chestii, e lupta mare. S-a angajat sa-mi faca headerul la blog  (header care momentan lipseste cu desavarsire), cu vreo 3 luni in urma, de bunavoie si nesilit de nimeni. Si uite ca au trecut 3 luni si-i tot in lucru. Asta-i Vlad si intotdeauna o sa stie cum sa puna problema sa iasa la suprafata.

Am lucrat impreuna si la organizarea Balului bobocilor la CNS-Zalau, promotia 2009, daca nu ma insel, iar el s-a ocupat de partea tehnica. A lucrat foarte bine, cu entuziasm, pentru ca era ceva ce ii placea, a venit mereu cu idei noi si foarte bune si tocmai de aceea in masura in care a putut, si-a lasat amprenta foarte frumos in acel spectacol (pentru ca Da! In cele din urma a iesit una devarat spectacol). Inventiv, cum bine se poate vedea si la el pe blog si in filmulete, mereu ii vine-n minte cate o idee pe care abia asteapta sa o puna in practica. E un baiat de care prinzi drag sau care te scoate din sarite in 2 secunde, dupa care iti zambeste si iti trec toti nervii, ca-ti vine si tie sa razi, numa’ cand il vezi ce seninatate afiseaza.

– intr-un local din Cj, de pe Piezisa, inainte de inchidere, unde orice bautura era 5 lei, ne-am adunat cu totii itnr-o seara, am petrecut pana in zori si unde toata lumea s-a pozat cu ochelarii mei, doar ca pe Vlad chiar il prindeau.

Uite, in linii mari, asta-i Vlad si de asta ne e drag si-o sa ne fie in continuare.