Nimic mai mult, nimic mai putin decat sa ma pierd undeva in lumea ta, in ochii mei din ochii tai. Nimic mai mult decat o mare-ntreaga, nimic mai putin decat un gand si-o pata de cerneala. Si-ar trece poate ani, si-as crede ca-i o clipa. Si-ar trece poate-o zi, si-as stii ca nu-s ore irosite. Nimic mai mult decat sa numaram stelele si la final sa-ti demonstrez ca ai gresit, ca-s cu 3 in plus fata de cate ai numarat tu…Nimic mai putin decat o raza de soare care sa ma trezeasca prea dimineata si sa razi ca ma stramb la soare-n somn. Un pamant moale, o ploaie trecuta, o urma de curcubeu si pamantul rece sub talpile goale, alergand spre o destinatie cu o necunoscuta. Nimic mai mult decat desenele mele pe orizontul rosiatic, nimic mai putin decat glumele tale despre artisti. Nimic mai mult decat un ceas nemarginit, un calendar defect, cu un singur numar si-o singura zi, repetata la nesfarsit si nimic mai putin decat aceeasi cafea la acealsi matinal si cu aceeasi revista in fata. Si nimic mai mult sau mai putin de o cifra: 2.