Si eu ce vina am ca ploua? Controleaza-te si fii rational. Macar de data asta. Pentru ca mi-am dorit sa ploua? Si ce daca? Intotdeauna se intampla sa ti se indeplineasca dorintele?

Daca ma intrebai cu ceva timp in urma, iti spuneam ca-mi place vremea buna, ca-mi palce soarele si parcurile. Acum? Sa stii ca ma bucur de ploaie! Da, si de ploaie. Pentru ca am invatat ca trebuie sa te bucuri de tot ce ti se ofera, sa nu speri si sa nu astepti ceva ce poate n-ai sa primesti niciodata. De aceea, in seara asta, nu cer soare, ci zambesc la luna printre stropii de ploaie. Pentru ca dupa ploaie, intotdeauna va iesi soarele, dar de fiecare data altfel. Pentru ca ploaia spala toata murdaria si lasa in urma doar un miros de praf, praful ridicat de pe asfaltul incins (asta in zilele de vara). Dar ce-or fi acele zile calde de vara, daca nu prezentul  de care ne inconjuram si oamenii pe care ni-i alegem in preajma noastra? De aceea avem nevoie de ploaie, pentru ca uneori e greu sa renunti la o zi cu soare de la sine. Ce om intreg la mine ar inchide geamurile si ar trage jaluzelele, impotrivindu-se atat de nefiresc razelor de soare? Dar pentru asta avem ploaia…sa inchidem geamurile, sa tragem draperiile, iar cand le redeschidem sa simtim miros de praf si prospetime. Sa urmeze alte zile insorite, altfel. Pentru ca ploaia are puteri nebanuite, iar eu inca nu mi-am primit masina de scris…

Nu e graba, inca ploua, mai ai ragaz pana iese soarele.