Cine esti tu sa-mi umpli visele si sa nu ma lasi sa dorm linistita? Nu crezi ca ne-am imprietenit prea repede? Si ce fel de prietenie o fi asta, ca eu nu-i gasesc definitia in dictionar? Cel putin, ceea ce gasesc eu nu seamana deloc cu ceea ce se presupune a fi definitia noastra. Si cand zic “noastra”, sa nu te sperii: e vorba despre doi oameni luati fiecare separat, dar pusi intr-o discutie. Din greseala, ce-i drept. Din alinierea astrelor intr-un ceas de seara. Afurisite astre. Probabil s-o fi plictisit de aceleasi jocuri si au incercat ceva nou. Si uite asa te-ai ales cu inca vreo trei cuvinte in plus la filele din istoria existentei tale, iar eu cu musafiri nepoftiti prin somn. Si Ene asta-i prea batra sa-i mai alunge, ba chiar le intinde masa si-i pofteste la cina si raman acolo mai mult decat in trecere, mai mult decat putinul ingaduit din bun simt. Dar nu pot sa il cert, ca mi-e drag si stiu ca-i place compania, iar daca pe mine ma adoarme in fiecare seara, isi gaseste tovarasi de discutie in miez de noapte. Si-mi radeti in nas, iar eu nu pot sa misc un deget, nu pot sa va alung sa-mi lasati noaptea in pace, nu pot sa va intretin discutiile, nu pot decat sa va privesc si sa va ascult si sa vreau sa va gasiti alte ocupatii. Dar sunteti ai naibii de insistenti si eu al naibii de incapabila. Si iar ma trezesc suparata de neputinta noptii ce a trecut si iar vine seara si va continuati povestile si jocurile. Cat o sa mai dureze pana sa treceti mai departe, la alte activitati mai captivante? Mos ene, pe unde esti?