Spune-i ca maine va fi soare, arat-i curcubeul dupa ploaie, transforma-i lacrimile-n cristale, demonstreaza-i ca lumea-i asa cum vrea sa fie. Strage-l de mana, uita-te in ochii lui, spune-i si nu regreta. Va tacea, va asculta, va reactiona, iti va vorbi, va pleca, se va intoarce, te va intelege, iti va raspunde, va casca ochii larg si sufletul si mai larg si te va lasa sa te cuibaresti acolo. Va fi, nu va fi? Intotdeauna mult prea mult spre viitor si mult prea putin spre clipa de fata. Uita-l, aminteste-ti, gaseste-l, asteapta, scrie-i, nu-i scrie? Fa exact ce simti si lasa semnele de punctuatie deoparte. Traieste dupa prorpiul tau sablon, alimenteaza-ti bucuriile, marunteste-ti banalitatile si imparte-le incat sa-ti ajunga un an intreg. Profita de acum-ul ce-ti e dat si uita de ce va fi. Iubeste, incrunta-te si spune lucrurilor pe nume. Fii responsabila, glumeste, distreaza-te si simte-te bine in pielea ta, exact asa cum o fi ea. Ca-i neagra, ca-i alba, ca-i mai rosiatica, bruneta, scunda, blonda, inalta, cu imperfectiuni aparte, uita-te in oglinda si asigura-te ca ceea ce vezi e ceea ce simti si crezi despre tine. Uita-te din nou si spune-ti ca asta esti tu aici si exact aceeasi te prezinti si-n fata lui. Cu de toate. Ce-a intervenit in ecuatie?

Sa nu uiti de unde ai pornit, sa nu-l lasi in urma, dar lasa-l sa te gaseasca, lasa-l sa descopere dincolo de aparente. Nu-i spune, decat daca esti capabila sa-i arati. Nu-i arata decat daca simti. Simte, daca nu ti-e tema. Nu-ti fie teama, n-ajungi nicaieri. Nu va intelege, dar va sti. Nu va avea raspunsuri, dar te va lamuri. Nu va fi cum ti-ai dori sa fie, dar va fi exact ce vei avea nevoie. Nu va coincide c-un tablou desenat de tine in copilarie si retusat pe parcurs, dar va fi o caricatura chiar simpatica. E vorba despre arta si viziunea artistului. N-ai inteles nimic…